totcedoresti.ro | blog

 Sometimes it appears that we’re reaching a period when our senses and our minds will no longer respond to moderate stimulation. We seem to be reaching an age of the gross, persuasion through speeches and books is too often discarded for disruptive demonstrations aimed at bludgeoning the unconvinced into action. The young — and by this I’d don’t mean any stretch of the imagination all the young, but I’m talking about those who claim to speak for the young — at the zenith of physical power and sensitivity, overwhelm themselves with drugs and artificial stimulants. Subtlety is lost, and fine distinctions based on acute reasoning are carelessly ignored in a headlong jump to a predetermined conclusion. Life is visceral rather than intellectual. And the most visceral practitioners of life are those who characterize themselves as intellectuals. Truth is to them revealed rather than logically proved. And the principal infatuations of today revolve around the social sciences, those subjects which can accommodate any opinion, and about which the most reckless conjecture cannot be discredited. Education is being redefined at the demand of the uneducated to suit the ideas of the uneducated. The student now goes to college to proclaim, rather than to learn. The lessons of the past are ignored and obliterated, and a contemporary antagonism known as “The Generation Gap.” A spirit of national masochism prevails, encouraged by an effete core of impudent snobs who characterize themselves as intellectuals. [applause]

The Pacifica Radio/UC Berkeley
Social Activism Sound Recording Project
Vice President Spiro Agnew Speech, Houston, Texas
May 22, 1970

tocmai cand m’am apucat sa scriu acest post (in care nu stiu inca ce am sa scriu) si ma pregateam sa selectez categoria unde sa il listez mi’am dat seama ca nu am o categorie de “foarte personal” ci doar una “personal”..
si apoi m’am intrebat daca ar conta pentru cineva cat de personala e una sau cealalta.. sau daca nu exact asa ar fi mai tentat sa le compare.. ideea este ca atata timp cat e pe blog si acel blog e online si citit nu mai prea exista notiune de “personal”.. tot ce apare scris de tine in blogul tau este gata sa fie citit de ceilalti si apoi “folosit impotriva ta”.. deci in niciun caz nu mai este personal..
in cazul meu mi se pare totul foarte simplu de explicat: e nevoia mea cretina de a fi aprobat sau dezaprobat, de a fi combatut, de a fi bagat in seama.. ah, nu e in niciun caz vreun strigat de ajutor pentru ca nu este necesar si in afara de asta as si risca sa trezesc copilul vecinilor mei daca m’as apuca sa strig acum..
imi trec prea multe prin cap acum ca sa reusesc sa pun totul aici dar anumite chestii, mai greu de digerat, imi raman in memorie indeajuns incat sa apuc sa le creionez. una dintre chestiile astea este Macy Gray.. mi’am adus’o aminte mai devreme sub dus (unde eram ca si Chisu, singur!) si de atunci mi’a ramas intiparita.. probabil ma gandeam la melodia ei “I try” si de acolo..
(nota: am crezut ca trecerea de la telefonul mobil la un netbook ma va ajuta si cu posturile astea nocturne dar realitatea e ca orice netbook, oricat de mic e el, nu poate sa fie mai util decat un telefon cand nu iti doresti decat sa stai in pat aproape adormit si sa’ti notezi gandurile)
mi’am amintit mai devreme si de vechea mea iubire Nancy Botwin si de familia ei pe care o “conduce” memorabil in Weeds.. intr’o buna zi cand o sa am mai mult timp liber am sa ma apuc sa vad Weeds din nou.. pare o alegere inteleapta, mai ales dupa ce in urma unor discutii de cateva ore parlamentarii romani au scos in sfarsit “drogurile” legale in ilegalitate..
pana la urma au facut cel mai bun lucru posibil.. nu poate fi “corect” sa poti sa te duci la un magazin si sa iti cumperi drogurile si mai apoi sa primesti bon! MAI ALES cand vorbim de niste droguri pe care nu le’a testat nimeni si din care risti sa mori imediat ce ti’ai tras cele cateva fumuri din joint care ti se cuvin.. asa ceva nu se poate!
sunt de acord sa ma duc la un coffee shop si sa stau de vorba cu cel din spatele tejghelei pentru niste recomandari in functie de starea mea de spirit si sa imi iau o iarba care sa ma dea pe spate.. dar deja vorbim despre un produs natural si despre o alta tara..
poate ca intr’o buna zi se va legaliza marijuana sau macar cresterea ei in cantitati minuscule si atunci poate or sa inteleaga si pustii care s’au bucurat la niste cacaturi etnobotanice la ce ma refer aici. pana atunci insa, o sa mai asteptam si o sa continuam sa ne furisam ..

acum intelegeti de ce credeam ca ar fi de ajutor o categorie de “foarte personal” ?

 Da. FUCK! Adica (dupa Dna. Irina Margareta Nistor) “la naiba” ! Fiind intr-o pasa proasta si neputand sa adorm stau si zappez intre canalele muzicale pe care le ofera RDS sau RCS sau oricare dintre cele doua pentru ca asta e cel mai putin important. Si dau de un sound interesant chiar daca nu reusesc sa “prind” videoclipul sau sa il inteleg. Englezi, asta e clar. Un fel de hip hop. Si droguri. La o petrecere. Foarte multe droguri. Si bataie. Si sex in toaleta. Confuz. Dezorganizat. Dezordonat. Dar suna BINE! Si dupa ce imi notez rapid pe telefon numele artistului si melodia (The Streets - Blinded by the Lights) sar si dau drumul la laptop si ajung pe grooveshark.com si pe youtube.com. Sunt ca un burete care vrea sa absoarba melodia asta, sa o inteleaga si sa o asimileze…
Ai zice ca e hip hop dar pare blues. Aduce cu Phil Collins - In the air tonight. Dar nu e nici asta. Tipul asta iti spune adevarul: ca drogurile sunt un cacat si ca din cauza lor poti sa ajungi sa te duci la fund. Sau ca, in paranoia ta, ajungi sa crezi ca ai ajuns la fund si sa nu mai reactionezi. Ajungi la capatul puterilor si ajungi sa iti doresti sa nu mai existi.
Dupa parerea mea (si parerea mea e oricum destul de nebuneasca) melodia asta ar trebui pusa la orele de dirigentie. Tradusa si inmanata tinerilor din usa in usa asa cum fac Martorii lui Iehova cu Turnul lor de veghe, sau cum se numeste pliantul acela. Eu pun versurile aici, pentru ca asa fac de obicei, oricum nu le citeste nimeni. O sa ma mai opresc eu la postul asta sa le mai citesc. Mi’am pus si melodia si videoclipul la Favourites. Merita! Si cam atat cu postul de duminica. Sarbatori Fericite tuturor!

 P.S. Nu sunt chiar asa de inversunat incat sa sustin ca melodia merita vreun mare premiu, pentru ca din punct de vedere artistic nu prea are o mare valoare nici ca aranjament si nici ca voci,  dar trebuie ascultata/vazuta pentru ca are un mesaj foarte foarte clar. Fu*k!

Thats the one, Oi
How did he not find the baggy, with his hand in my shoe?
Way too close for me, ah well at least they allowed me through.
Should be a good night in here, Ramo in the main room,
People keep pushing me though, no reception on the phone.
And i’m thinkin’…

Lights are blinding my eyes
What was i thinkin’ about? Ah who cares, i’m maaaashed.
People pushin’ by, then walkin’ off into the night
Totally fucked, cant hardly fuckin’ stand.
This is fuckin amazing; argh.

 Da, s-a intamplat! Probabil hackerii, drogurile si primarul corupt sunt de vina. Pana la urma nu mai conteaza nimic din toate astea: ne-au scos de pe harta! Chiar asa cum va spun!
Ramnicu Valcea a disparut de pe harta! Si din Google Earth si din maps.google.com . Daca intentionezi sa iti calculezi o ruta de la/inspre Ramnicu Valcea (chiar si scris cu diacritice) Google iti spune ca ar trebui ori sa te razgandesti ori sa suni un prieten sa iti confirme ca ceea ce cauti chiar exista.
Si asta numai din cauza celor de mai sus…

Un post FOARTE potrivit pentru categoria din care face parte: Opinia Consumatorului. De ce? Pentru ca sunt. Consumator. De Weeds. Pe HBO Comedy. Cel mai amuzant serial de la “Seinfeld” si “Curb your enthusiasm” incoace. Ma rog, poate nu si pentru fanii Friends sau Sex & the city!
Synopsys: Weeds este despre Nancy Botwin, mama iubitoare si casnica harnica, care ajunge in cele mai ciudate situatii cand sotul ei moare pe neasteptate si ea ramane cu doi copii, un cumnat si dorinta ascunsa a vecinilor pentru iarba crescuta in casa. De aici incepe nebunia!

Cei de la HBO mi-au facut un cadou super, de obicei nu apuc sa ma uit in program sa vad cand dau serialul si aseara am prins inceputul unui episod. Evident, m-am bucurat ca prind si eu macar un episod de la inceput. Surpriza a venit cand s-a terminat acel episod si baietii au spus ca urmeaza inca unul. Asta era pe la 10 fara ceva. Si au tot urmat episoade pana la 03:30. A fost un maraton de umor exceptional - tot sezonul 4 al serialului. Si nu numai umor: filmul are tendinta sa te lase in suspans cu tot felul de situatii cu adevarat riscante. Inchipuiti-va: cat de amuzant trebuie sa fie sa urmaresti o mama care vrea sa ii explice fiului ei ca acesta se masturbeaza uitandu-se la niste poze cu ea de cand era foarte tanara?!
Adevarul este ca am dezvoltat o pasiune pentru Nancy - calmul ei, zambetul ei, fata inexpresiva pe care se pare ca nu o poate clinti nimic - gagica asta e tare. Si asa mai departe.
Ah, sa nu uit de melodia de la sfarsitul episodului 9 (little boats) - dementiala. Sau poate DOAR pentru mine, consumator fiind. De Weeds, v-am mai spus! Incepe asa: Esteban (zici ca povestesc o telenovela de pe acasaTV) ii face o surpriza si apare la ea acasa. Ii promisese ca o duce sa o plimbe cu barca, dar fiind ocupat a omis sa se tina de cuvant. I-a adus o veioza (as zice) cu un model de barcute taiate in abajurul care se si invartea si imprastia lumina pe peretii din jur ca niste barcute mici care navigau. (*foarte* tare chestie) Mai, oameni buni si incepe numitul David Hall sa bata la tambal pe acest ritm “Two Mexican Dances for Marimba”, lucru care aproape m-a facut sa ma ridic in picioare. Link aici: http://www.sho.com/site/weeds/music.do - va duceti frumusel la Episode 9 si apasati pe triunghiul acela care seamana cu PLAY. (posesorii de apple iphone o sa isi dea seama ca melodia seamana izbitor cu Marimba - melodia din telefon) Cui NU ii place, e clar, a apasat pe alt link si nu a auzit melodia corecta.
E genul de melodie care iti schimba filmul: al meu era oricum cu barcutele de pe pereti, numai ca nu erau pe pereti si erau in realitate. Genul de melodie pe care daca ti-o pui la telefon cand te suna cei de la loterie sa iti spuna ca ai castigat milioanele lor de euro, ii lasi in pace si o asculti pana la capat. Nu ma credeti pe cuvant: ascultati-o! Ma rog, daca nu am stricat eu banda tot ascultand-o de pe site-ul asta! Si .. barcute. Sau ce vreti voi, orice pica bine daca inchizi ochii si te lasi purtat de note.
Si, ma gandeam (evident, probabil in acelasi timp) ca taranii astia de americani sau mexicani sau ce sunt ei (nu romani!) NU au manele. Ce retardati! Cat de romantic ar fi fost sa vina Esteban, sa faca faza cu veioza si editorul de sunet sa aleaga un “Jumatate tu, jumatate eu” sau “Beau redbull si cu whiskey”. Lipsa de cultura. Si iar ma intreb: ce o fi cu noi? Atat de jos am ajuns? Zero cultura, zero interes pentru carti sau muzica buna? Zero interes pentru o viata frumoasa si 100% dedicati banilor si lui Q7 si X5?
Ma rog, nici nu vreau sa incep. Inca o data: bagati bine la cap si gadilati linkul cu sageata de la cursor: cele mai bune 2 minute si 58 de secunde din ziua in care ascultati melodia, GARANTAT. Si daca nu, ce aveti de pierdut? Oricum, va cunosc (sper) si dupa asta o sa le luati la rand si o sa vedeti ce am eu cu americanii si cu mexicanii astia care nu compun manele. De remarcat sunt si versiunile multiple de “Little boxes” din episoade - iar o melodie foarte interesanta dar fara barcute.
Si, inca o chestie care o sa va amuze la maxim, daca urmariti episodul asta cu barcutele: discutia pe care o are Nancy cu cei doi fii ai ei (Shane si Silas) este geniala! Mai ales stilul in care regizorul a ales sa monteze bucatile de discutie.
GATA! Nu va mai spun nimic. Puteti comanda pachetul cu HBO Comedy de la operatorul vostru de cablu - nu cred ca o sa va coste mai mult de vreo 1 euro pe luna. Tot pe HBO Comedy puteti sa vedeti si alt film pe care il consider senzational de amuzant, Trailer Park Boys (am un post adaugat acum cateva zile si despre acesta - ca doar sunt consumator, nu?) si probabil si multe alte filme la fel de tari. Ah si Curb your enthusiasm sau Larry David, inamicul public numarul 1 cum l-au tradus ei.
Daca vi se pare complicat sa va abonati gasiti sezoanele 1, 2 si 3 pe iTunes - costa vreo 60 si ceva de dolari in varianta 5.1 si vreo 100 pentru High Definition. HIGH definition, adica. Probabil sunt si pe DC++ si probabil este si mai bine sa le luati de acolo, eu pe iTunes le-am gasit cu f..ing in loc de FUCKING in limbaj si nu este la fel de amuzant. Din pacate nu am reusit sa le gasesc pe net, pe huburile pe care le am eu adaugate. ORICUM.. faceti cumva rost de el!

BTW: celor care au impresia ca nu citesc bine, le reamintesc ca inainte de Opinia Consumatorului, postul este adaugat in Personal si deci nu vreau sa aud ipocriti carora li se pare ca instig la droguri! Nu o fac! Dar daca totusi ai intrat in Personal (e ca si cand ai cauta in sertarul meu cu chiloti) asteapta-te sa gasesti chestii personale. Blogul nu are nicio legatura cu totcedoresti.ro - site-ul mama (sau tata, depinde de fiecare) decat daca se specifica asta in post. Iar acest post NU are nicioooo legatura cu totcedoresti.ro sau cu opinia totcedoresti.ro . Consumul excesiv de marijuana nu s-a demonstrat a fi nociv decat pentru dintii Dumneavoastra, dar, la fel si cu ciocolata, asa ca, va priveste! Nici eu si nici totcedoresti.ro nu incurajeaza downloadul de fisiere audio/video protejate prin copyright de pe internet dar nici nu va pot spune sa dati 60$ pe cateva episoade care chiar merita - ramane sa va decideti voi sau sa urmariti bucati din ele pe youtube!