totcedoresti.ro | blog

Trebuie sa o fac si pe asta! Am inceput acest post pe 7 ianuarie 2010. Adica atunci am pus titlul si l-am lasat la drafturi. Ma gandesc ca daca mai asteptam mult pana sa il termin, uitam si subiectul despre care vroiam sa scriu de la bunul inceput..
Sunt foarte suparat pe unguri! De fapt nu ii suport.. Pentru ca cer ei atat de multe la noi in tara si pentru ca sunt niste nesimtiti! In clasa a IX-a am fost intr’o excursie si am ajuns prin judetul Harghita si Covasna si cand am intrat intr’un magazin ni s’a spus in cea mai curata romana posibila ca daca nu comandam in maghiara nu ne dau nimic. Si eram doar niste copii morti de sete.. Deci, mai da’i incolo de unguri..
De unde plecasem? Da. Ungurii sunt intotdeauna de vina. Si in data de 7 ianuarie tot ei au fost de vina. Am plecat din tara pentru o vacanta in Italia. Cum cunosc destul de bine bucataria romaneasca si mai ales serviciile din restaurante am decis sa mancam dupa ce trecem de granita. Cum nu suport Ungaria (si nici prietenii mei) am zis ca o sa mancam in Slovenia, ca doar avem rabdare 300 de km . Zis si facut!
Numai ca in Slovenia ia restaurantele de unde nu’s. Vreo 4-500 de km cat am avut de strabatut tara asta nu am vazut niciun restaurant in afara de cele de benzinarie unde mananci acelasi junk food ca si la benzinariile din Romania. Deci mai bine te lipsesti. Ba la un moment dat am zis sa iesim de pe autostrada si sa cautam un local care sa iti serveasca ceva care respira macar cu cateva ore inainte. NIMIC!
Si asta numai din vina ungurilor .. daca nu erau asa de uraciosi mancam la ei in tara. Ca doar pentru un gulas ne’am cascat ochii toata autostrada! De acum clar nu o sa mai trec prin Slovenia dar gulasul tot din Austria o sa il mananc.
Sanatate ungurilor si lasati’o mai moale cu atata autonomie si cu pancartele bilingve..
Unguri, GO HOME!

Daca tot am inceput sa scriu mai devreme, macar sa continui asa..
“Genial” spunea un review al filmului. Insa, dupa mine, genial e doar o unitate de masura..
Ar trebui sa ii zica MAGIC. Pentru ca magia lui te face sa intineresti. Sau mai exact te face sa te simti din nou copil. Incepi sa simti din nou ca esti atat de liber incat poti zbura. Atat de fericit incat poti sa o faci cu viteza gandului. Simti ca esti mai rapid decat timpul si ca el nu te va mai prinde niciodata din urma.. Si cu toate astea extrem de trist…
Asta iti poate oferi “Finding Neverland”.. iar eu cu tarie am sa sustin ca oricat de multa suferinta este necesara pentru a fi fericit.. MERITA!
“That is Neverland..”

E duminica si de data asta vreau sa scriu. Nu am mai facut’o de mult desi mi’o doream. Nu am facut’o din lene (poate) si din scarba (mai sigur) pentru ca nu aveam despre ce sa scriu. Nici acum nu am dar o sa improvizez.
Acum 2 seri ma uitam la Monsters vs. Aliens. Da, filmuletul de desene animate! Si acum, la faza in care Derek ii frange inima lui Susan nu reusesc sa ma gandesc decat la un lucru: oare Susan, care era saracuta cat un bloc de 10 etaje de mare, care avea inima aia gigantica franta din dragoste suferea mai mult decat oricare om care suferea din acelasi motiv? Oare conteaza marimea inimii atunci cand suferi?

Oricat de mult am incercat sa ma gandesc la altceva, nu am reusit! Nu puteam decat sa ma gandesc la o inima mare cat o masina de teren care era sparta intr-un miliard de bucati. Cine o sa mai fie in stare sa lipeasca miliardul ala de bucati la loc? Oare, cand a fost cazul, inima mea tot atat de ireparabil de sparta era?? Ce anume te lipeste la loc? Te lipeste ceva la loc?? Am un exemplu foarte exact in minte: aveam un soare facut din lut, cam de marimea unei farfurii mari, care intr’o buna zi a cazut de pe perete si s’a spart - oricat m’am chinuit eu sa il lipesc (si am reusit pana la urma) au ramas o gramada de urme de adeziv pe marginea fiecarei bucati si soarele nu a mai fost niciodata la fel ci doar unul carpit.

Si inima mea, cand se va lipi, va fi doar o inima carpita si niciodata ca la inceput?
That’s a shitty perspective…

Multumim. In curand o sa ramanem fara cuvinte ..

Nu putem decat sa ne plecam in fata celor care ne-au adus atat de sus: va multumim!