totcedoresti.ro | blog

Silit de imprejurari (acum inteleg de la ce vine silit) acum cateva ore “patrulam” pe autostrada spre Bucuresti. Zic patrulam pentru ca mergeam cu ochii in toate zarile pentru a evita pe cat posibil petele negre de pe asfalt care s-au dovedit pana la urma a fi mici neajunsuri (lipsuri) de materie prima.
La un moment dat am oservat aparitia unor indicatoare rutiere (semne fac agentii!) noi si stralucitoare de parca nici nu se uscase vopseaua pe ele.
“Alte pericole” strigau aceste indicatoare, in cor. Si m-am speriat.. (lucru absolut normal, pentru ca de aia le pun si ei) Imediat dupa ce am incetinit cu 2-3 km/h viteza cu care rulam si mi-am revenit din sperietura, am inceput sa ma intreb: oare ce pot preveni aceste indicatoare?! Atentie, cad crose de golf!? Atentie, portavion pe sosea?! Atentie cand semnati contracte cu vreo banca!
Ce putea sa insemne acel “Alte pericole” pe care il fluturau mandre strazile patriei noastre? Va spun tot eu: era un inlocuitor pentru “Drum denivelat” - indicator care probabil s-a vandut ca painea calda la nivelul primariilor din Romania. “Alte pericole” era doar un rezumat al lui “Drum denivelat” - oricum daca ai ghionul sa cazi intr-o groapa Made in Romania, de 2010 esti ca si inghitit de pericol. Evident, la fiecare groapa te paste alt pericol.
Si ca tot a venit vorba, un Paste Fericit tuturor!

Ma indrept vertiginos spre 30 de ani. Habar nu am cum am reusit sau cum mi-am dat seama ca asta mi se intampla dar am facut-o ceva mai devreme cand coboram scarile. M-a lovit dintr-o data ideea asta si de atunci doar la asta ma gandesc. (fosta mea prietena ar spune ca nu gandesc deloc, ba mai rau, ca in caz ca as avea vreo idee in cap ar fi oricum una pescuita de prin aer.. deci nu are rost sa ne luam dupa ea!)
In jurul meu, cei de varsta mea adica, toti au un viitor. Nu invidiez pe nimeni pentru ce are dar parca e placut sa ai un drum de la care sa nu te mai abati. Sau nu? Poate e doar in imaginatia mea ca exista o varsta critica cand “trebuie” sa faci anumite lucruri. De exemplu, copii. Exista varsta asta? (normal ca exista o varsta critica pentru copii, dar.. e in jurul varstei de 30 de ani?) La fel si cu mariajul.. sau cu cariera!
Ma simt ca un copil. Adolescent de fapt. Mintea mea a ramas undeva la 18 ani fara a pierde insa cei 10 ani care au trecut de atunci. Dar daca ma iei repede si ma intrebi cati ani am, mintea o sa fie putin debusolata: 18 sau aproape 30 ? Ambele raspunsuri sunt bune pentru acea intrebare! Am aproape 30 dar ma simt de parca am ramas la 18. Oare sunt unicul care simte asta? Oare nimeni nu s-a mai blocat in acelasi loc ca si mine? Oare nu mai pot gasi pe cineva ca si mine, care sa imi spuna ca nu e nimic in neregula cu simtitul ca la 18 ani?
Eh, sunt convins ca nu sunt singurul care isi pune problema asta. Cred ca suntem multi. De fapt cred ca suntem aproape toti. Pe mine ma enerveaza altceva: daca tot va simtiti asa adolescenti, ce naiba e cu batul asta infipt in fundul vostru?! De ce nu mai conteaza absolut nimic in afara de bani si cariera pentru voi? Cand o sa va aduceti aminte sa traiti si sa va simtiti ca la 18 ani?

Cred ca o sa sune ciudat si pe dos dar singurul meu sfat pentru “toti” este .. maturizati-va!

Probabil ca o “explicatie a viselor” se poate gasi mult mai usor pe mamaomida.ro (com/net/org) dar cel putin titlul postului o sa atraga mai multe vizite din google. Sau cum zicea Seth Rogen in Funny People: de ce nu pun direct “Megan Fox o suge” ca sa ma asigur ca primesc cateva milioane de vizite? Ma rog, nu mai conteaza..
E duminica, e frumos afara, de ieri a inceput primavara, floricele pe campii si asa mai departe. Ieri mi’am scos pentru prima data in 2010 iubita la plimbare. Stiu ca au trecut aproape 2 luni din an si ca trebuia sa o scot mai de mult timp dar nici vremea si nici calitatea strazilor nu ne’a permis. Si acum va intrebati: dar ce tocuri are frate iubita astuia de nu iese la plimbare ca sunt gropi pe strazi?! Am sa va linistesc: nu e vorba de vreo femeie, e vorba despre o masina. Ne’am plimbat romantic, doar noi doi, vreo 2 ore, nu am avut nicio discutie in contradictoriu, nu a comentat absolut nimic despre tinuta mea si daca eram sau nu asortat. (oricum eram!) A fost totul foarte placut, multumesc Primavara ca ai venit, s’o tinem tot asa!
Astazi insa, e vremea pentru postul de duminica. Adica chestiile serioase. Adica dilemele mele existentiale. “Explicatia viselor” vine de la nevoia mea de a intelege de ce mintea mea (sau mintile tuturor) functioneaza atat de ciudat - nu am intentionat sa jignesc pe nimeni! Doar mi’ar placea sa vina cineva si sa imi spuna “Haide sa iti explic eu cum sta treaba!” si apoi sa inteleg ca *intotdeauna* o sa reusim sa NE surprindem prin gandurile care ne trec prin cap.
Ipotetic vorbind - si cred ca aceasta expresie e preferata tuturor! - ai un vis cand esti adolescent. Genul Megan Fox ca tot am amintit’o mai devreme. Ca sa trecem la cazul particular, genul Simona Patruleasa. Probabil am impartit visul asta cu multi alti baieti, cel putin cu aproape toti de la mine din scoala. Ideea e ca visul se refera la ceva ce ai impresia ca e perfect, ai vrea sa incerci sa vezi cum e, nu o sa faci niciodata mutarea asta pentru ca “Simona Patruleasa” e mult mai mare, mai experimentata si pentru ca ea oricum nu se uita la fraieri ca tine. Oricum, orice scoala are o “Simona Patruleasa” si orice adolescent are visele lui…

ATENTIE MAXIMA: Simona Patruleasa este doar un exemplu pe care am vrut eu sa il folosesc pentru post si pentru acest subiect. Mi’am amintit mai devreme de ea si de cat de mult imi placea cand eram copil. Chiar (e valabil si pentru cei mai rai dintre voi) nu trebuie sa se inteleaga cumva ca intre mine si Simona s’ar fi intamplat ceva. Nu am mai vazut’o de cativa ani de zile, destul de multi, si pe langa asta cred ca Simona nu este genul meu.

Eu sunt doar curios sa stiu daca cineva a mai patit ce am patit eu: dupa ce ai vazut cum e sa ti se indeplineasca visul respectiv iti dai seama ca a fost mai mult decat te asteptai si ca nu iti vine sa crezi ce tocmai s’a intamplat. Si apoi realizezi ca e o aiureala completa: cum poate sa fie realitatea mai buna decat un vis??! Pai, totul se intoarce cu capul in jos: un vis, prin definitie, este perfect, este calculat si intors pe toate partile si noapte de noapte, atunci cand se intoarce, ai timp sa il optimizezi in asa fel incat NIMIC sa nu poata fi urat sau neplacut. Il faci sa mearga ca rotitele dintr’un ceas elvetian. Adica PERFECT, dezavarsit, extraordinar, superb, IDEAL..
Pe scara mea un vis era cel mai sus.. Acum, trebuie sa schimb absolut toate valorile pentru ca am descoperit ceva nou. Ceva mult mai sus decat un simplu vis. Ceva la care trebuie sa imi concentrez toata atentia ca sa fiu sigur ca nu pierd nimic. Mai concret, ceva care o sa fie de acum unitatea mea de masura!
Si NU! NU, curiosilor! NU o sa va spun despre ce vis este vorba.. doar ca mi s-a indeplinit!

Pentru partea a doua a postului avem recomandari. Si ca sa incepem intr’un ton vesel o sa va spun ce tocmai am facut, ca sa intru in “pielea personajului”. M’am inspirat din “What women want” in parte, desi mi’am dat seama ca asta a fost izvorul meu de inspiratie abia dupa ce am terminat! Deci: bubble bath, votca si o gramada de creme + manichiura! E chiar placut sa faci ce fac femeile, chiar daca votca si taiatul pielitelor nu fac casa prea buna impreuna.
Recomandari cosmetice:
- sapunurile hand-made de la Galador - foarte foarte placute si frumos mirositoare. (acum folosesc unul de pin dar urmeaza sa le desfac si pe celalalte de scortisoara si de fructe de padure)
- noua gama pentru barbati de la Dove - nu bag mana in foc pentru disponibilitatea gamei in magazinele din Romania dar probabil o sa apara in curand. Foarte fresh!
- cred ca am mai recomandat asta dar nu strica sa ma repet: crema exfolianta pentru maini cu African Shea butter si cu zahar brun de la Avon. Super senzatie de catifelare.. pfu, cum suna. Ideea e ca pe mine, dupa ce ma spal pe maini cu crema asta, ma face sa ma gandesc la cozonaci - de parca pana in secunda respectiva am framantat la coca si imi miros mainile numai a zahar.

Recomandarea muzicala a saptamanii: DeadMau5 . The essential mix @ Pete Tong / Radio One. Pentru cel putin 2 saptamani melodia este disponibila pentru download pe transfer.ro la urmatorul link:
http://dl.transfer.ro/Transfer_ro-21Feb-b3f8ceb21f763.zip
Pentru cei care nu au chef/timp sa o asculte in intregime: peak’uri adorabile la minutele 19, 28, 40, 59 si partea cea mai frumoasa pe la 91.. Daca ascultati partile astea o sa vreti cu siguranta sa ascultati apoi toata melodia..

tocmai cand m’am apucat sa scriu acest post (in care nu stiu inca ce am sa scriu) si ma pregateam sa selectez categoria unde sa il listez mi’am dat seama ca nu am o categorie de “foarte personal” ci doar una “personal”..
si apoi m’am intrebat daca ar conta pentru cineva cat de personala e una sau cealalta.. sau daca nu exact asa ar fi mai tentat sa le compare.. ideea este ca atata timp cat e pe blog si acel blog e online si citit nu mai prea exista notiune de “personal”.. tot ce apare scris de tine in blogul tau este gata sa fie citit de ceilalti si apoi “folosit impotriva ta”.. deci in niciun caz nu mai este personal..
in cazul meu mi se pare totul foarte simplu de explicat: e nevoia mea cretina de a fi aprobat sau dezaprobat, de a fi combatut, de a fi bagat in seama.. ah, nu e in niciun caz vreun strigat de ajutor pentru ca nu este necesar si in afara de asta as si risca sa trezesc copilul vecinilor mei daca m’as apuca sa strig acum..
imi trec prea multe prin cap acum ca sa reusesc sa pun totul aici dar anumite chestii, mai greu de digerat, imi raman in memorie indeajuns incat sa apuc sa le creionez. una dintre chestiile astea este Macy Gray.. mi’am adus’o aminte mai devreme sub dus (unde eram ca si Chisu, singur!) si de atunci mi’a ramas intiparita.. probabil ma gandeam la melodia ei “I try” si de acolo..
(nota: am crezut ca trecerea de la telefonul mobil la un netbook ma va ajuta si cu posturile astea nocturne dar realitatea e ca orice netbook, oricat de mic e el, nu poate sa fie mai util decat un telefon cand nu iti doresti decat sa stai in pat aproape adormit si sa’ti notezi gandurile)
mi’am amintit mai devreme si de vechea mea iubire Nancy Botwin si de familia ei pe care o “conduce” memorabil in Weeds.. intr’o buna zi cand o sa am mai mult timp liber am sa ma apuc sa vad Weeds din nou.. pare o alegere inteleapta, mai ales dupa ce in urma unor discutii de cateva ore parlamentarii romani au scos in sfarsit “drogurile” legale in ilegalitate..
pana la urma au facut cel mai bun lucru posibil.. nu poate fi “corect” sa poti sa te duci la un magazin si sa iti cumperi drogurile si mai apoi sa primesti bon! MAI ALES cand vorbim de niste droguri pe care nu le’a testat nimeni si din care risti sa mori imediat ce ti’ai tras cele cateva fumuri din joint care ti se cuvin.. asa ceva nu se poate!
sunt de acord sa ma duc la un coffee shop si sa stau de vorba cu cel din spatele tejghelei pentru niste recomandari in functie de starea mea de spirit si sa imi iau o iarba care sa ma dea pe spate.. dar deja vorbim despre un produs natural si despre o alta tara..
poate ca intr’o buna zi se va legaliza marijuana sau macar cresterea ei in cantitati minuscule si atunci poate or sa inteleaga si pustii care s’au bucurat la niste cacaturi etnobotanice la ce ma refer aici. pana atunci insa, o sa mai asteptam si o sa continuam sa ne furisam ..

acum intelegeti de ce credeam ca ar fi de ajutor o categorie de “foarte personal” ?

Vreau sa stiu de ce aproape intotdeauna binele are parte de rau si raul are parte de bine. Sau cel bun are parte de cel rau si cel rau are parte de cel bun.
Daca exista vreo explicatie pe care altcineva o stie si eu nu, lasand la o parte pe cea cu “opusele se atrag”, v-as ramane recunoscator daca mi-ati spune-o si mie.