totcedoresti.ro | blog

E duminica si de data asta vreau sa scriu. Nu am mai facut’o de mult desi mi’o doream. Nu am facut’o din lene (poate) si din scarba (mai sigur) pentru ca nu aveam despre ce sa scriu. Nici acum nu am dar o sa improvizez.
Acum 2 seri ma uitam la Monsters vs. Aliens. Da, filmuletul de desene animate! Si acum, la faza in care Derek ii frange inima lui Susan nu reusesc sa ma gandesc decat la un lucru: oare Susan, care era saracuta cat un bloc de 10 etaje de mare, care avea inima aia gigantica franta din dragoste suferea mai mult decat oricare om care suferea din acelasi motiv? Oare conteaza marimea inimii atunci cand suferi?

Oricat de mult am incercat sa ma gandesc la altceva, nu am reusit! Nu puteam decat sa ma gandesc la o inima mare cat o masina de teren care era sparta intr-un miliard de bucati. Cine o sa mai fie in stare sa lipeasca miliardul ala de bucati la loc? Oare, cand a fost cazul, inima mea tot atat de ireparabil de sparta era?? Ce anume te lipeste la loc? Te lipeste ceva la loc?? Am un exemplu foarte exact in minte: aveam un soare facut din lut, cam de marimea unei farfurii mari, care intr’o buna zi a cazut de pe perete si s’a spart - oricat m’am chinuit eu sa il lipesc (si am reusit pana la urma) au ramas o gramada de urme de adeziv pe marginea fiecarei bucati si soarele nu a mai fost niciodata la fel ci doar unul carpit.

Si inima mea, cand se va lipi, va fi doar o inima carpita si niciodata ca la inceput?
That’s a shitty perspective…