totcedoresti.ro | blog

 Banuiesc ca majoritatea cititorilor acestui blog si-a castigat deja dreptul sa cumpere tigari si bauturi in Romania, deci ca nu vorbesc numai cu minori. Si de asemenea banuiesc ca tot aceasta majoritate a vazut filmul Bad Boys din 1995: fetele pentru pectoralii si glumele lui Will Smith si baietii… probabil din acelasi motiv.

 Si eu am facut la fel: cred ca era primul film de box office pe care il vedeam intr-un cinema la Bucuresti si am fost fascinat. Atat de fascinat incat la sfarsitul filmului mi’am luat din nou bilet si m’am intors sa il vad pentru a doua oara. Mi’a placut, ce pot sa zic!? Mi’a placut la nebunie stilul si atitudinea celor 2 actori principali, insa cel mai tare mi’a placut masina. 1995 Porsche 911 Carerra Turbo pe care o puteti vedea pe fundalul posterului de mai sus. Damn! Am avut o macheta 1:18 a masinii pe care am primit’o cand aveam 4 ani si care mi’a fost furata de catre un vecin pe care l’am primit in vizita. Mi’a placut masina aia la nebunie de cand eram copil. Cand am vazut’o alergand in film mi’a placut si mai mult. Mi’am promis ca o sa am si eu o masina ca asta “cand o sa fiu mare” Am visat la ea in toate stilurile, cu ochii deschisi sau in somn, promitandu’mi ca oricat de batran o sa fiu o sa imi iau masina asta intr’o buna zi. Zic “oricat de batran” pentru ca tatal meu a vazut un documentar pe Discovery despre 911, de care mi’a si povestit, in care se spunea adevarul: 911 este gandita si produsa pentru barbatul de 56 de ani care are destula experienta pentru ea. Si cam atat cu istoria, sa ne intoarcem la oile noastre! (aviz jucatorilor de FarmVille care nu si’au muls oile pe ziua de azi)

  Povestea Gogosarului se cam terminase in coada de peste, adica asa cum se opresc filmele sau documentarele de la TV cand se gandesc realizatorii sa bage cate o pauza publicitara. Oricum, promisesem ca in “Episodul viitor” veti afla intreaga poveste. Care suna cam asa:

 Dl. Catalin mi’a spus ca mai are o masina de vanzare si ca nu isi doreste decat sa gaseasca pe cineva ca mine caruia sa ii dea masina cu drag si despre care sa simta ca o sa aiba grija de ea si ca o sa o pretuiasca asa cum merita. Evident, curiozitatea m’a impins sa intreb despre ce masina e vorba. Raspunsul a fost cel care m’a dat gata: un Porsche. Hopaaa.. Cum adica UN Porsche? UN Porsche nu e niciodata DOAR UN Porsche. Un Porsche e masina pe care ti’o iei si cu care ramai pentru totdeauna sau pe care o dai cadou copiilor tai NUMAI dupa ce te asiguri ca si ei or sa aiba grija de ea asa ca tine.. (Vezi faza cu Tom Cruise, comandatul submarinului, din Risky Business - un film foarte foarte tare!) Dl. Catalin cedase sa ii mai caute cumparator pentru ca la anunturile sale nu raspundeau decat burtosi/colorati cu 2-3 ghiuluri pe majoritatea degetelor, pe care ii refuza de la bunul inceput..
Am vrut sa o vad asa ca m’a dus la garajul domniei sale. Sincer, ma asteptam la un 944 sau la un Boxter, in NICIUN CAZ la un Carerra Targa - model foarte limitat! Cand am vazut’o am simtit un fior pe sira spinarii si nu imi e rusine sa recunosc. M’am apropiat de ea, am atins’o, i’am dat tarcoale, am mangaiat’o si i’am aruncat niste priviri foarte languroase.. Am cerut voie sa stau in scaunul soferului si pe langa asta mi s’a permis chiar sa o si pornesc. Nu mint daca spun ca acolo, in garaj, atunci cand a pornit, ragusita de prea mult timp cat nu fusese pornita, mi s’a parut ca aud cel mai frumos sunet facut de vreun motor vreodata! A fost bestiala, excelenta si superba..
Probabil Dl. Catalin a observat zambetul care mi’a aparut pe figura pentru ca , la fel de probabil, imi era imposibil sa il ascund. I’am povestit cand am iesit din masina ce inseamna masina asta pentru mine si dansul a facut la fel. Pentru mine era un vis, pentru domnia sa era un trecut prea dureros, asociat cu clipe prea placute ca sa poata fi inlocuite. Decizia sa era sa renunte la ea dar macar sa o stie ca e la “adapost”. Nu pot sa zic decat ca Dl. Catalin a simtit ca eu pot sa ii ofer acest adapost. Am intrebat de pret, m’am cutremurat la auzul acestuia si am zis cu zambetul pe buze ca “pentru moment 911 ramane pentru mine doar un vis”.. Am observat ceva in ochii Dlui Catalin dar, in acel moment, nu am stiut despre ce e vorba..
Asta se intampla candva la inceputul verii. Am continuat relatia mea cu Dl Catalin asa cum era ea: de fiecare data cand faceam ceva la Jeep il sunam si ii spuneam cat de misto e si ca ii sunt recunoscator pentru ca mi’a indeplinit visul si de fiecare data cand aveam treaba in Bucuresti ma opream la domnia sa la o cafea - apropo, cafea pe care nu mi’a permis sa o platesc niciodata! Dl. Catalin imi povestea despre viata sa, despre intamplari care au avut loc cu o gramada de ani in urma, despre experiente si despre locuri vazute de dansul. O relatie intre doi oameni de varste foarte diferite din care eu am avut numai de castigat daca am tinut ochii si urechile deschise, sper! Intr’o zi cred ca i’am zis ca mi’ar placea foarte mult sa fiu eu persoana care sa poata sa ia Porsche’ul acasa dar de asemenea, i’am recunoscut ca nici nu indraznesc sa sper la 911′ul pe care il detine domnia sa. Dl. Catalin s’a uitat atent in ochii mei si m’a intrebat: iti doresti masina asta atat de mult? Normal ca i’am zis decat adevarul: DA. Mi’a spus ca o sa discutam peste o luna si ca in timpul asta sa nu mai zic nimic despre ea. Am zis okay, habar nu aveam la ce se referea, oricum trebuia sa plec in vacanta si mi’am zis ca nu o sa ne vedem o perioada destul de lunga si ca, oricum!, nu o sa stau sa ma gandesc numai la Porsche. Si am plecat in vacanta..
Pe la sfarsitul lui august eram in Franta, la plaja in fiecare zi si intr’o dupa amiaza cand m’am intors in camera de hotel am vazut un apel nepreluat de la Dl. Catalin. Am sunat pentru ca eram curios, am spus ca nu sunt in tara si ca nu ne putem vedea si am promis ca imediat ce o sa ma intorc o sa ne vedem. Nu mi’a zis nimic care sa il dea de gol in privinta intentiilor sale. La cateva zile dupa ce m’am intors in Romania m’am infiintat la cafea ca de obicei. Am vorbit, am povestit pe unde am fost, ce am facut, ce am vazut. De amintit ca Dl. Catalin mi’a tot spus ca vrea sa il cunoasca pe tatal meu pentru ca, spunea domnia sa, vrea sa il cunoasca pe cel care m’a educat pentru ca e sigur ca e un tip de nota 10. (Normal ca tata e de nota 10 - de fapt, daca te uiti in dex la nota 10, e trecut chiar tata - DA, stiu, e foarte expirata gulma asta!)
La sfarsit Dl. Catalin mi’a dat un plic sigilat si mi’a zis sa il deschid acasa.. Aici mi s’a cam taiat macaroana.
Era vineri si sincer, nu am avut curaj sa il deschid pana luni. De fapt, eu nu l’am deschis deloc. Tata ma vedea ca ma perpelesc pe langa plic asa ca l’a deschis el si nici macar nu a vrut sa imi citeasca ce scria. L’am vazut decat zambind si mi’a zis: “na, ca acum ai si Porsche..” Nu am crezut asa ca m’am pus pe citit! Dl. Catalin ma astepta pe mine (dar si pe tata) sa merg si sa imi dea Porsche’ul pentru ca simtise ca eu pot sa am grija de el si sa ii ofer “o casa” asa cum merita. Nu am putut sa cred. Trebuia sa mearga si tata ca sa semnam toti acest “contract”. Nu am reusit cateva zile bune sa imi dau seama daca e doar o gluma foarte elaborata sau daca e pe bune. Mai exact pana sambata dimineata cand impreuna cu tata ne’am dus la Dl. Catalin, am stat de cafele si povesti, Dl. Catalin l’a plimbat pe tata cu masina si apoi m’a luat pe mine sa il conduc si sa imi dea niste “sfaturi”. Sa nu uitam de acel documentar vazut de tata si sa va spun eu alta chestie: tata avea 56 de ani in momentul cand am fost la Dl. Catalin. E absolut logic ca masina l’a fascinat si pe el. Eu nu mai zic absolut nimic despre ce efect a avut asupra mea, dar a fost “devastator”..
Dl. Catalin ne’a zis ca putem sa luam masina dar mi s’a parut prea “brusc” asa ca am decis sa o mai las la dansul si sa vin sa o iau saptamana viitoare - oricum nu puteam conduce 2 masini in acelasi timp si ar fi trebuit sa o las acolo pe cea cu care venisem. Peste o saptamana m’am infiintat la Dl. Catalin si am beneficiat de un curs de pilotaj pentru masina. Iar cel mai important este sa tin minte urmatoarea chestie: ” 911 este masina mea si ea o stie, trebuie sa o tratez cu mult respect dar in acelasi timp sa fiu ferm cu ea si sa nu ezit NICIODATA!”

Si ea este foarte fericita de “relatia noastra”. Ca si mine de altfel. Este o relatie care sper ca o sa dureze pana in ziua cand o sa i’o dau fiului meu si o sa il invat sa aiba grija de ea asa cum am si eu. Asa cum a avut grija de ea si Dl. Catalin. O vedeti mai jos, in toata splendoarea ei..