Povestea Marianei sau cum ii strivesti pe cei pe care ii iubesti…
by xts on Oct.21, 2009, under Personal
Mariana si cu mine eram dintre cei mai apropiati. Traiam una pe seama celuilalt. Adica ea pe seama mea. Ei bine, si eu beneficiam de un umar pe care sa plang. Dar, ca sa explic toata povestea, trebuie sa spun ca Mariana era o musca. Una din acele muste mari si negre si foarte zgomotoase. A intrat in casa mea intr-o zi calduta de octombrie. Poate ultima din 2009. S-a furisat pe geam si desi m-am straduit sa scap de ea nu am mai reusit. Am apelat la diverse tertipuri, gen “invitatie la aer curat cu geamul deschis” si cate si mai cate, dar Mariana era mai dezghetata decat credeam eu. Oricum la acel moment Mariana nu avea nume si era doar o musca nenorocita de care nu scapam. Usor usor s-a “umanizat” sau mai bine zis, domesticit. Mariana obisunuia sa stea pe rama de la ecranul laptopului sau chiar pe bricheta si nu parea nici deranjata cand vroiam sa o folosesc ca sa-mi aprind o tigara. Mariana se urca chiar si pe degetul meu atunci cand il apropiam de ea, exact ca un papagal. Mariana stia ca atunci cand ma duc la somn nu e bine sa vine si sa bazaie pe langa mine - era intelegatoare si isi vedea de treaba.
Abia dupa vreo doua zile dupa a primit acest nume amuzant pe care l-ar mai fi purtat si astazi daca nu aparea accidentul. Mda, Mariana a suferit un accident. Adica o palma. Incepuse sa isi bage nasul unde nu ii fierbea oala. Sau se baga ca musca in fundul calului - expresie mai mult decat potrivita avand in vedere natura Marianei. Sambata s-a intamplat: dupa ce Mariana s-a gandit ca ar fi interesant sa aterizeze pe farfuria mea. Atunci s-a auzit declicul si atunci am decis ca e prea mult. Nu am avut curaj sa o fac cu mana mea asa cam am rugat pe cineva sama scape de Mariana. Chiar daca rugamintea mea a fost cea care a dus la sfarsitul Marianei nu m-am simtit la fel de vinovat ca si daca as fi facut-o chiar eu.
Morala?! Dar cine sunt eu? Fiecare intelege ce vrea! Eu inteleg ca oamenii, atunci cand ajung sa aiba ce isi doresc, se poarta prosteste! Se culca pe o ureche si uita pentru ce s-au luptat sau ajung sa dea inapoi. In cazul meu am uitat ca Mariana era acolo pentru mine (chiar si cand nu aveam nevoie de ea) iar in cazul ei, pur si simplu a lasat garda jos.
Un mesaj de avertizare!? Poate ca da: relatiile, oricat de nesanatoase ar fi, sunt relatii. Se pot termina placut sau neplacut dar sigur se vor termina. Si cel mai nasol lucru este ca poti sa termini strivind pe cineva sau fiind strivit de cineva. Dar riscul face toti banii!